RIDIC'A, rid'ic, vb. I.
I. Tranz.
1. A lua de jos si a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ◊ Expr.
A ridica mănusa = a primi o provocare.
A ridica paharul (sau
cupa, rar,
un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage în sus; a înhăţa. ♦ A desprinde din locul în care a fost pus sau fixat si a trage în sus. ◊ Expr.
A ridica armele (împotriva cuiva) = a porni la luptă (împotriva cuiva); a începe un război.
A ridica ancora = (despre vapoare) a părăsi portul, a porni în larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare.
2. A lua de pe ceva; a îndepărta, a înlătura. ◊ Expr.
A ridica (cuiva)
o piatră de pe inimă = a scăpa (pe cineva) de o grijă apăsătoare, a linisti pe cineva.
A-si ridica pălăria = a-si scoate pălăria în semn de salut, de stimă; a saluta.
A ridica masa = a strânge masa după ce s-a terminat de mâncat. (Refl.)
Întinde-te (sau
pune-te)
masă, ridică-te masă, se spune despre cei ce duc o viaţă de
huzur, de petreceri continue. ♦ A
sumete, a sufleca mânecile sau poalele hainei. ♦ Fig. A suspenda, a face să înceteze, a desfiinţa, a anula; a îndepărta. ◊ Expr.
A ridica sedinţa = a declara o sedinţă închisă, terminată. ♦ Fig. A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a răpi, a smulge. ◊ Expr.
A ridica (cuiva)
viaţa (sau
zilele) = a omorî (pe cineva).
3. A lua si a duce în alt loc, a muta din loc. ◊ Expr.
A ridica stâna = a coborî cu turmele si cu toate uneltele păstoresti, toamna, de la munte. ♦ Refl. (Înv.) A se muta. ♦ A strânge de pe jos, a culege. ♦ A încasa o sumă de bani. ♦ A lua pe cineva cu forţa; a aresta.
4. A aseza în poziţie dreaptă un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce în poziţie verticală.
5. (În expr.)
A ridica un plan = a determina, prin măsurători de distanţe si unghiuri, poziţia punctelor dintr-o regiune si a le reprezenta pe o hartă.
II. 1. Refl. (Despre fiinţe) A se scula de jos, părăsind poziţia de asezat sau de culcat. ◊ Expr.
A se ridica în capul oaselor = a se scula si a sta asezat sau în picioare pe locul unde mai înainte fusese culcat.
A se ridica în scări = a se înălţa în scările seii. ♦ Tranz. A susţine, a ajuta pe cineva să se scoale în picioare. ◊ Expr. (Înv.)
A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se însănătosi, a se pune pe picioare.
2. Refl. (Despre construcţii înalte, copaci etc.) A avea o direcţie verticală, a se îndrepta în sus, a se înălţa.
3. Tranz. A misca, a îndrepta în sus braţele, mâinile, capul, sprâncenele etc.; a da o miscare verticală, a duce mai sus. ◊ Expr.
A(-si) ridica ochii (sau
privirea) = a îndrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se află mai sus; a privi.
A(-si) ridica capul =
a) a se arăta dârz, plin de curaj;
p. ext. a se răzvrăti;
b) a-si reveni dintr-o situaţie proastă; a se redresa.
A-si ridica nasul (sus sau
mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut, înfumurat; a deveni obraznic.
A ridica mâna (sau
degetul) = a cere cuvântul.
A ridica mâna (sau
mâinile)
asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva).
A ridica mâinile (către cineva) =
a) a cere ajutor;
b) a se preda. (Intranz.)
A ridica (mirat, surprins) din sprâncene = a face ochii mari de mirare, de surpriză; a privi mirat, surprins.
A ridica (sau
a da)
din umeri = a-si arăta nedumerirea sau indiferenţa faţă de ceva sau de cineva. (Refl.)
A (i) se ridica părul (măciucă) = a se speria foarte tare.
4. Refl. (Despre păsări) A porni în zbor, a-si lua zborul; a se înălţa în văzduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etc.) A avea o miscare
ascendentă, a se îndrepta în sus. ♦ (Despre astri;
p. ext. despre lumină, zori etc.) A se înălţa deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a răsări, a se ivi. ♦ (Despre ceaţă, negură etc.) A se împrăstia, a se risipi; a dispărea. ♦ (Despre obiecte cufundate într-un lichid) A iesi la suprafaţă.
5. Refl. (Despre sunete) A se auzi clar si puternic; a se răspândi în aer; a răsuna. ♦ Tranz. A face să se audă, să răsune cu putere. ◊ Expr.
A ridica glasul (sau
tonul) = a vorbi tare; cu îndrăzneală sau protestând împotriva cuiva; a striga, a ţipa;
p. ext. a protesta.
6. Tranz. si refl. A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.).
7. Refl. (Despre oameni;
p. ext. despre popoare, ţări, clase sociale etc.) A protesta vehement; a sta împotrivă, a se opune; a se răzvrăti, a se răscula, a porni la luptă. ◊ Expr. (Tranz.)
A-i (sau
a-si)
ridica pe cineva în cap = a proceda astfel încât să producă nemulţumiri, să-si facă mulţi dusmani.
8. Tranz. Fig. A pune în miscare, a face să pornească o mulţime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strânge oameni. ◊ Expr. (Înv.)
A ridica trupe (sau
oaste, ostire) = a recruta oaste, a înrola soldaţi pentru a porni la luptă.
9. Refl. A se naste, a se isca, a se stârni. ♦ A apărea, a se arăta.
10. Tranz. Fig. (Livr.; înv.) A scoate în evidenţă, a releva.
III. 1. Refl. si tranz. (Despre copii;
p. ext. despre pui de animale) A (se) face mare, a creste. ♦ Fig. A (se) dezvolta, a (se) forma.
2. Refl. si tranz. A (se) face mai înalt, a (se) înălţa.
3. Tranz. Fig. A duce, a promova la o treaptă superioară, a face să progreseze valori sociale, morale etc.,
p. ext. oameni. ◊ Expr.
A ridica din cenusă (sau
din ruine) = a reface, a reconstitui.
A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta, a întări (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treaptă mai înaltă din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a înălţa în grad, în rang. ◊ Expr.
A ridica (pe cineva)
în slavă (sau
în slava cerului) = a lăuda foarte tare (pe cineva). (Înv.)
A ridica în scaun = a face domn, a înălţa pe tronul ţării. ♦ Refl. (Despre oameni) A-si face o situaţie mai bună, a progresa. ◊ Expr.
A se ridica prin cineva sau
a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situaţie cu ajutorul cuiva.
4. Tranz. A mări, a spori, a face să crească.
A ridica producţia. ◊ Expr.
A ridica preţul = a scumpi marfa. (Mat.)
A ridica un număr la o putere = a înmulţi un număr cu el însusi de atâtea ori de câte ori arată
exponentul.
A ridica un număr la pătrat = a înmulţi un număr cu el însusi.
A ridica la cub = a înmulţi pătratul unui număr cu numărul simplu. ♦ Refl. A atinge o anumită valoare, a ajunge la o anumită cantitate, sumă etc.; a se cifra la...
5. Tranz. A construi, a clădi locuinţe, case etc. ♦ Fig. A făuri, a crea, a întemeia.
6. Tranz. A da nastere; a pricinui, a cauza, a provoca. ◊ Loc. vb.
A ridica o învinuire (sau
o acuzaţie) = a formula o acuzaţie; a învinui, a acuza.
A ridica pretenţii = a formula o pretenţie, a pretinde să i se dea ceva; a revendica.
A ridica o obiecţie = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ◊ Expr.
A ridica o problemă (sau
o chestiune) = a aduce, a pune în discuţie o problemă. [Var.: (înv.)
aridic'a, (reg.)
rădic'a vb. I] - Lat.
eradicare "a dezrădăcina".
Sursă
: DEX'98
(
48027)
- romac